ANDREEA ESCA: “Sunt conservatoare. Am acelasi tip de bigudiu”
“Stirista numarul 1″ a PRO TV povesteste de ce in 13 ani nu si-a dorit sa schimbe locul de munca, de ce merge cu troleibuzul si cum a reactionat cand s-a vazut din nou, pe post, cu bigudiul in varful capului. Ai fost numita “emblema PRO TV” si “stirista numarul 1″. Te onoreaza sau te lasa indiferenta aceste catalogari? Desigur ca ma onoreaza, dar cred ca cel mai corect ar fi sa spunem ca “Stirile PRO TV” sunt numarul 1. Pentru ca jurnalul este realizat de o echipa intreaga, asa cum este de fapt toata munca de televiziune. O treaba de echipa. Iar “emblema PRO TV” vine si de la faptul ca am avut sansa sa fiu prima prezentatoare a stirilor care aveau sa marcheze un moment important in istoria televiziunii.
Cum au fost pentru tine cei 13 ani de PRO TV?
Nu stiu cand au trecut. Mi se pare ca 1 decembrie 1995 a fost acum doi, trei ani. Totul este atat de dinamic incat nu stii cand trece timpul. Important este ca am facut ceea ce mi-a placut si am avut multe satisfactii. Este mult mai usor sa ajungi primul decat sa te mentii acolo. Mai ales ca in Romania apar televiziuni precum ciupercile dupa ploaie. Iar telespectatorii sunt foarte pretentiosi si schimbatori.
Nu ai fost tentata niciodata, in tot acest timp, sa schimbi locul de munca?
Nu am fost niciodata tentata sa plec, chiar daca au existat oferte foarte serioase. Eu nu sunt mercenar. Fericirea mea este mai importanta decat orice suma de bani. Aici sunt fericita, am avut posibilitatea sa realizez tot ce mi-am dorit din punct de vedere profesional si, in plus, eu nu am o relatie de serviciu cu PRO-ul, ci una de prietenie, iar eu nu-mi tradez prietenii care m-au ajutat sa devin cine sunt.
Te vezi iesind la pensie de la PRO TV?
Sincer, inca nu ma gandesc deloc la pensie. Sper sa am norocul sa am un creier si o fata acceptabile si peste zece ani. Insa cu siguranta la cat sunt de aspra cu mine am sa stiu cand o sa vina momentul sa ma retrag de pe sticla. Asta nu inseamna ca nu voi continua in acelasi domeniu, dar in spatele camerei, si cu siguranta voi continua munca la revista, deoarece am constatat ca imi place foarte mult. Insa toate acestea sunt departe, iar eu abia stiu ce fac maine. Nu-mi place sa-mi fac planuri.
Care au fost cele mai importante realizari? Au existat esecuri sau dezamagiri?
Realizari: am reusit sa ajutam foarte multi oameni disperati cu ajutorul campaniilor sociale ale “Stirilor PRO TV”. Nu am fost niste jurnalisti care au semnalat cazuri disperate de dragul audientei si le-au lasat asa. Am putut, cu ajutorul oamenilor minunati care se uita la noi, sa gasim o rezolvare pentru fiecare. Dupa prezentarea unui reportaj, am intrat in legatura cu telespectatori care voiau sa ajute un seaman si am mers pana la capat. Dezamagiri: cand am inceput jurnalismul, la SOTI, credeam ca Romania astazi va avea un sistem de sanatate genial, un sistem de invatamant cel putin la fel de bun precum cel de atunci si programe care sa se ocupe de batrani cu grija si respect. Nu s-a intamplat asa cu toate eforturile mele.
De care personalitate internationala pe care ai intervievat-o te declari fascinata?
Mi-a placut mult Madeleine Albright. Este o femeie cu o carisma extraordinara. Iar viata ei e un roman. Un copil de emigranti, bine scolit si cu multa ambitie, ajunge prima femeie secretar de Stat din America. Si ia parte la decizii care schimba lumea. E mare lucru.
Au existat stiri pe care ai refuzat sa le citesti de la pupitru?
Nu s-a pus niciodata problema sa existe stiri pe care sa refuz sa le citesc. De altfel, tot ce spun sunt informatii redactate de editorul jurnalului impreuna cu mine. Nu citesc niciodata o stire scrisa de altcineva si care nu a trecut pe la mine.
Nu te tenteaza sa faci “teren”, ca la inceputuri?
Imi lipseste foarte mult munca de teren. De fapt cred ca asta imi place cel mai mult in televiziune, sa realizez reportaje, interviuri. Am mai avut insa corespondente de prin lume, iar de cand ma ocup si de revista “The ONE”, fac multe interviuri din nou. Nu am preferinte pentru subiecte. As face orice fel de material, oriunde daca mi s-ar parea interesant pentru telespectatori.
De ce jurnalele din ziua de azi cuprind preponderent stiri negative?
Pentru ca exista. Noi nu inventam stiri, ci prezentam o realitate. Si nu prezentam doar stiri negative, dar se pare ca si dumneavoastra sunteti mai interesata de ele din moment ce imi puneti aceasta intrebare. Oamenii urmaresc ce vor. Sunt liberi sa schimbe programul. Nu cred ca avem noi dreptul sa le spunem la ce sa se uite si la ce nu. Mi-ar placea insa ca viata sa fie mai buna si mai frumoasa, iar aceste subiecte negative sa nu se mai intample.
1 Decembrie e si Ziua Nationala. A existat vreun moment in viata ta in care ti-a fost jena ca esti romanca?
Sigur ca mi-a fost. Ca oricarui roman cred, intr-o anumita situatie. Mi-a fost atunci cand in Franta toata lumea vorbea despre romani ca fiind niste hoti si niste cersetori, iar eu abia ma casatorisem cu Alex (Alexandre Eram – n.r.) si, mergand des la Paris, auzeam aceste remarce. Dar niciodata nu am spus ca nu sunt romanca, desi de opt ani am si cetatenie franceza, ci dimpotriva. Mi-am aparat tara si conationalii si am incercat sa le spun strainilor tot ce stiam mai bun despre Romania si despre romani.
Carcotasii si alti baieti sugubeti te-au botezat “robotelul Esca” si “Bigudesca”. Te deranjeaza?
Bineinteles ca nu ma deranjeaza. Ceea ce fac ei este o emisiune amuzanta. Atata vreme cat nu vorbim despre rea intentie, nu ai cum sa te superi.
Chiar, cum ai reactionat cand te-ai vazut de curand, din nou, pe post, cu bigudiul in varful capului?
A fost un remake care a demonstrat cat de conservatoare sunt. Am acelasi tip de bigudiu. Iar apropo de suparat, de aceasta data nu m-am suparat deloc pe Carcotasi, deoarece scena cu pricina a fost in timpul emisiei. Ei doar au reluat-o. Data trecuta insa au fost niste imagini inregistrate inainte de emisie, adica in timpul meu liber, iar faptul ca ei au dat pe post o inregistrare privata mi s-a parut necolegial si fara etica.
Mondenii te imita in emisiunea lor de la Prima TV. Te imita bine?
Pe Mondeni recunosc ca nu i-am vazut niciodata imitandu-ma, dar promit ca am sa ma uit pentru a va raspunde intr-o zi la aceasta intrebare. Dar daca ma imita la fel de bine cum il imita pe dl Becali, ma declar multumita.
Intr-o vreme cochetai cu pictura. Mai e de actualitate pasiunea?
Da, mai pictez vara, in weekend, cu Alexia.
Te-am vazut fotografiata de paparazzi cand asteptai sa urci in troleibuz. Ai repeta experienta?
Cu troleibuzul nu a fost o experienta. Merg din cand in cand cu troleibuzul, cu autobuzul, cu taxiul, depinde de ce treaba am si unde. Nu mi se pare nimic anormal sa mergi cu mijloacele de transport in comun. Poate si pentru faptul ca nu sunt genul de persoana care a uitat ca exista troleibuz. Si nici nu trebuie sa te pregatesti prea mult ca sa mergi cu autobuzul: exista aceleasi compostoare ca pe vremea cand eram eu in liceu. De altfel, si acum merg pe aceleasi linii. Ma face sa ma simt adolescenta.
Citeam undeva ca esti dorita pentru un post la Casa Alba, in administratia Obama. E adevarat?
Nu am primit inca nici o oferta dar… “you never know”.
Apropo, care au fost cele mai gogonate stiri care s-au scris despre tine?
Am citit acum cativa ani ca mi-am facut lipoabsorbtie cand eu mor de frica numai la gandul de a face asa ceva. Am mai citit ca am avut nu stiu ce probleme cu diverse colege cu care ma inteleg foarte bine si cu care n-am avut niciodata nici cea mai mica discutie. Mi se pare ca am apelat si la botox nu mai stiu cand, asta in conditiile in care eu sunt chiar impotriva acestor interventii, am fost si aproape de divort in paginile unor oameni cu diverse nefericiri, carora probabil ca li se pare anormal sa mai fii sotia cuiva mai mult de cativa ani. Cer scuze ca sunt asa de normala si de demodata din acest punct de vedere, dar asta e, exista presa de scandal unde ziaristii verifica informatiile si presa de scandal bazata 100% pe inventii menite probabil sa vanda cu orice pret, chiar daca nu au nici o legatura cu adevarul. Aaa, si cea mai haioasa inventie am citit-o intr-un ziar pe cand Alexia, fata mea, avea vreo 2-3 ani, iar acolo scria ca vorbeste deja trei limbi straine. Asta mi-ar fi placut sa fie adevarata.
Sursa: Cotidianul