Dana Rogoz sau Abramburica, cum inca ii mai spune lumea pe strada, va juca in “State de Romania”, noul serial de comedie, continuarea productiei “Regina”, care va fi difuzat din toamna la PRO TV. Cu ce te-a “agatat” acest proiect si ce rol vei avea? Am mare incredere in echipa de filmare si am sentimentul ca va merge foarte bine lucrul la acest proiect. Totusi, nu pot sa nu recunosc ca am emotii reale gandindu-ma ca o sa am secvente alaturi de Carmen Tanase si de Gheorghe Visu sau de Bebe Cotimanis, care imi va fi chiar tata in serial. Astfel, de la toamna, eu voi fi Andreea Popeanga, fata primarului din Cloncatele. Parintii ei s-au despartit cand era foarte mica, mama ei a plecat in America si ea a fost crescuta de bunici. Pe tatal ei ajunge sa-l cunoasca cu adevarat abia acum, odata cu mutarea ei in casa din satul Cloncatele, unde locuiesc si mama vitrega, pe care o considera raspunzatoare de divortul parintilor, si fratele vitreg, alintat si enervant.

Ai inceput filmarile? Cu care dintre ceilalti actori te intelegi cel mai bine?

Cu unii dintre ei am lucrat deja pentru proiectul “Ingerasii” si fireste ca la primele repetitii ne adunam cu totii intr-un grup, ca prietenii care n-au apucat sa se vada in vacanta si au multe sa-si spuna. Intre noi exista o legatura veche de un an, in care s-au adunat amintiri foarte dragi. Pe ceilalti colegi ii cunosc mai bine abia acum, lucrand cu ei. Dar eu stiu ca intotdeauna pe platou se creeaza o atmosfera foarte placuta, care pe mine m-a cucerit de fiecare data, cu fiecare nou proiect, si care te face sa-ti iubesti meseria. Aceasta atmosfera este data de oamenii cu care lucrezi. N-am nici un dubiu ca, odata cu inceperea filmarilor, cand vom fi zilnic in Buftea cu totii, vom forma o adevarata gasca.

Care este diferenta dintre modul de lucru la un sitcom si cel la o telenovela?

Din punctul meu de vedere, ca actor, nu difera in nici un fel. Cu aceeasi seriozitate, vointa si pasiune lucrez si pentru un gen de proiect, si pentru un altul. Echipa de filmare are aceleasi cereri de la un actor, indiferent de genul serialului in care va lucra, si anume sa-si faca meseria cat mai bine. Eu, cand intru intr-un proiect, am ca singura dorinta si ambitie sa imi fac cat mai bine treaba, rolul meu sa fie cat mai autentic, eu sa fiu cu constiinta impacata ca am dat cat am putut.

Ai absolvit o facultate de profil. Cat din teoria despre teatru si film s-a potrivit cu ce se intampla, realmente, pe platourile de filmare?

Ei bine, nici in UNATC nu se bazeaza nimeni doar pe teorie. Desigur, exista carti pe care, ca student, e obligatoriu sa le citesti despre arta actorului, dar pe care ajungi cu adevarat sa le intelegi tot practicand, tot in joc. Propriu-zis, orele de actorie, in care repetai de zeci de ori o scena care putea sa aiba doar patru replici, erau orele in care aveai ocazia sa cauti in tine, sa te descoperi si sa intelegi cat de cat cum sta treaba cu actoria. Eu sunt totusi la inceput si inca invat. Am invatat si in orele de arta a actorului de la facultate, alaturi de colegii mei, intr-un alt stil de lucru, intr-un alt ritm si alta atmosfera, si invat si acum, pe platourile de filmare. Cel mai tare imi doresc sa am ocazia sa joc, pentru ca altfel de pe banca n-ai cum sa progresezi deloc.

Iti amintesti o intamplare haioasa de la filmari?

De la “Abracadabra”, “La Bloc”, “Fete cu lipici”, “Ingerasii” s-au adunat cu sutele. Acum imi aduc aminte ca la inceputul proiectului “Ingerasi”, necunoscand bine echipa, am reusit sa ma sui din greseala in masina unui strain care ma claxona, crezand ca e masina de filmare. Marca masinii era aceeasi, culoarea la fel, soferul mi-era oricum necunoscut. Vedeti ca incerc sa ma justific, dar adevarul e ca sunt cam aiurita. M-am asezat langa el si l-am rugat sa ma duca la locul filmarii. Noroc ca am realizat repede in ce incurcatura m-am bagat si, ca o “doamna”, am parasit masina. 

Esti un fel de “copil” al PRO TV. Daca ai primi o propunere foarte tentanta din toate punctele de vedere, ai accepta sa parasesti trustul?

Nu m-am gandit niciodata la asta, nu mi-am dorit niciodata sa parasesc acest loc in care am crescut si in care ma simt ca acasa. Mi-e si greu sa explic cat de multe ma leaga de PRO. Iar faptul ca oamenii ma percep ca fiind “copilul PRO-ului” reprezinta pentru mine un motiv de mandrie.

Iti mai zice cineva Abramburica? Ce amintiri frumoase ai din acea perioada? Cat de greu a fost sa te impui ca Dana Rogoz?

Imi mai spune lumea Abramburica, in general cei de varsta mea sau mai mari decat mine, care au fost generatia Abracadabra. E placut sa vezi ca sunt foarte multi cei care isi aduc aminte de acest personaj, cand povestea lui s-a incheiat acum mai bine de zece ani. Si cand imi spun Abramburica, o spun cu nostalgie. Toti au cuvinte frumoase despre ce au insemnat “Abracadabra” si Abramburica si Magicianul in copilaria lor. Iar pentru mine a fost o perioada minunata, aproape zilnic ma surprind povestind intamplari de pe vremea “Abracadabra”. Toata lumea stie acum ca am crescut. Trecerea s-a facut, zic eu, odata cu “La Bloc”. In rolul lui Mimi Curca am aparut dintr-odata altfel, o adolescenta rebela, machiata mult si cu decolteu, care invartea iubitii pe degete. Pentru multi telespectatori a fost un soc. Tin minte perfect ca, a doua zi dupa primul episod din “La Bloc”, o femeie mi-a spus in piata ca a vazut-o la televizor pe sora mea mai mare. Am incercat sa-i explic ca n-am nici o sora si ca eram tot eu si nu m-a crezut. Acum publicul ma percepe ca tanara actrita Dana Rogoz care urmeaza sa joace un rol sau altul.

Cate ore petreci la filmari?

In Buftea ajung la ora 8 dimineata pentru machiaj, par, costume. Filmarea incepe la 9 dimineata si se termina la 9 seara. Sunt saptamani in care am treaba de dimineata pana la ultima ora, in fiecare zi, dar si saptamani in care am zile complet libere. Asta de luni pana vineri, iar sambata e rezervata pentru “De suflet”, emisiunea pe care o prezint pe PRO TV International.

In ce film romanesc recent ti-ar fi placut sa joci?

Filmul romanesc este acum una dintre cele mai bune carti de vizita ale Romaniei. Mi-ar placea enorm sa lucrez cu oricare dintre regizorii acestei generatii de aur. Le-am urmarit toate filmele si in mintea mea am jucat pe rand toate rolurile. Iar filme ca “4,3,2″, “Moartea domnului Lazarescu”, “A fost sau n-a fost”, “Cum mi-am petrecut sfarsitul lumii” au devenit unele dintre filmele mele preferate. Am mare respect pentru filmul romanesc.

Care a fost personajul cel mai provocator si dificil de jucat?

Au fost momente grele in evolutia fiecarui personaj. In Ingrid, din “Ingerasii”, m-am intalnit pentru prima oara in televiziune cu situatii dramatice. Dar, in general, sunt secvente care mi se pot parea foarte la indemana la prima citire si sa nu fie deloc asa si invers. Fiecare rol ascunde surprizele lui.

Care crezi ca este cel mai greu lucru in meseria de actor?

Sa te mentii in meseria asta. Sa iti gasesti permanent un loc, fie in televiziune, teatru sau film, unde sa ai ocazia sa profesezi. Sunt foarte multi actori, multi dintre ei mai talentati decat mine, care nu joaca si care treptat abandoneaza meseria. Tine foarte mult de sansa, mai ales in prima faza.

Pe care eroina, din carti, filme sau seriale, ti-ar placea sa o interpretezi? De ce?

Daca vorbim de carti, personajele feminine ale lui Murakami mi se par geniale, extrem de ofertante. Iar la filme imi trec atatea prin cap, ca nu stiu ce sa raspund mai intai. Rolul adolescentei-mama din “L’enfant” de fratii Dardenne e un gen de rol pe care mi l-as dori foarte tare, curat si frumos. Sau rolul lui Natalie Portman din “Closer”.

Sursa: Cotidianul