Pentru ca le-am auzit de atatea ori incat sunt primul lucru care ne vine in minte, cliseele sunt nemuritoare si ii chinuiesc pe cei care nu vor sa foloseasca un limbaj intepenit. Cand s-au inventat, expresii precum “clipe de cosmar” erau atat de cuceritoare incat s-au facut sabloane dupa ele. Intre timp s-au tocit si au devenit automatisme enervante. Din cand in cand, in orice partid cu respect de sine “se tulbura apele”, apar diversi “pretendenti la fotoliul de presedinte” si incep “luptele grele”. Poate chiar “lupte intenstine si conspiratii de culise”, pentru ca fiecare dintre “tabere” sustine ca a “pus in practica obiectivele strategice ale partidului” si a lucrat pentru “binele romanilor”, pe cand cealalta s-a ocupat sa multumeasca “interesele de grup” si a tinut “discursuri populiste”. Politicienii sunt printre cei mai fideli utilizatori ai cliseelor de limbaj, desi expunerea pe care o capata discursurile lor ar trebui sa-i faca mai responsabili in exprimare, spune lingvista Rodica Zafiu, sefa catedrei de Limba Romana la Facultatea de Litere din Universitatea din Bucuresti. Acelasi lucru este valabil si pentru jurnalistii presati de nevoia de a transmite cat mai rapid o informatie care sa poate fi inteleasa de cat mai multi.

Inovatie imbatranita

“Noi consideram cliseu o asociere de cuvinte, o sintagma care incepe prin a fi o inovatie apoi se banalizeaza, intra in uz si incepe sa se repete suparator”, explica Zafiu. Asa au ajuns la stiri oameni care si-au “rupt masinile” pentru ca “iarna le-a dat din nou batai de cap autoritatilor”. Altii au fost “batuti cu bestialitate” sub “privirile ingrozite” ale copiilor, apoi si-au “dat ultima suflare” sau au supravietuit pentru ca “au avut zile”. Pe acelasi principiu, Capitala se afla “sub asediul iernii”, in timp ce, pe Valea Prahovei, “turistii profita din plin de zapada numai buna de schi”. Si daca n-ar fi fost “blocati in case”, bucurestenii ar fi “luat cu asalt magazinele” in weekend, pentru ca reducerile de la finalul sezonului de iarna au adus “oferte pentru toate buzunarele”.

Lipsa de sens necesara

Astfel de expresii-sablon nu sunt insa suparatoare pentru toti cei care le aud. Definirea si descoperirea cliseelor tine de o perceptie sociala si culturala, explica Rodica Zafiu. Lingvista ne sfatuieste sa nu ne grabim sa le condamnam. Unele sunt intr-adevar redundante, cum se intampla atunci cand politistii folosesc “armamentul din dotare” – cuvantul “din dotare” nu aduce nicio informatie in plus. Altele sunt insa suparatoare, dar necesare. “Gen” – varianta romaneasca a englezescului “like”, tot mai des folosita de tineri – este un cliseu, dar are rolul sau in comunicare, explica Zafiu. Desi enervant, are o motivatie lingvistica. “Lui «gen» ii corespunde un cliseu autohton, «nu stiu ce», si raspunde aceleiasi nevoi a vorbitorului de a aproxima, a suspenda o enumerare”. Astfel de clisee au fost denumite in lingvistica ultimelor decenii marci discursive, instrumente gramaticale ce nu au neaparat o logica, rolul lor fiind sa transmita o atitudine, spune specialistul. Automatismele de exprimare apar mai ales cand cel care vorbeste poarta o conversatie relaxata si nu se gandeste foarte mult la ce spune, in discutiile zilnice al caror scop e conversatia in sine. Se intampla insa si cand un jurnalist trebuie sa transmita rapid ceva unui public foarte larg, nespecializat si neatent. “Cliseul e un fel de rau necesar pentru ca e comunicarea cea mai comoda”, spune lingvista. “Poate supara pe cine e atent la eleganta exprimarii, dar pentru cine e mai putin atent si mai putin cultivat, se activeaza o intelegere rapida, minimala.”

Sensuri inversate

Australianul John Croucher, umorist, statistician si profesor, scrie in cartea sa “Limbajul secret” ca aceste clisee par lipsite de sens, dar nu sunt, ci inseamna exact opusul a ceea ce credem. Cand esti intrebat daca vrei sa schimbi moda, cel mai probabil ti se spune ca arati ridicol, scrie autorul. Iar atunci cand o companie anunta ca-si “reduce cheltuielile”, inseamna ca mareste salariile managerilor si le micsoreaza pe cele ale angajatilor. John Croucher este convins ca folosirea cliseelor este o noua forma de pedeapsa intr-o lume tot mai competitiva. “Multi oameni dau bine pe hartie, pentru ca ne spun ceea ce vrem sa auzim. Oamenii mint tot timpul, si altii ii cred pentru ca-si doresc asta”, explica scriitorul. Cand iubitul iti spune ca meriti pe cineva mai bun, te paraseste pentru ca nu esti tu suficient de bun. La fel, cand in companie ti se ofera o “pozitie ambitioasa”, cu siguranta vei ajunge sa fii urat de toti colegii, sustine Croucher.

Limbajul de lemn, universal si nemuritor

Cliseele de limbaj sunt inevitabile, spune Rodica Zafiu. Si teoria e valabila si in franceza sau engleza. Chiar si atunci cand unele ies din uz, sunt inlocuite de altele, pentru ca oamenii vor avea mereu nevoie sa aproximeze, sa repete, sa exclame. Iar unii chiar isi doresc sa traiasca “printre trandafiri de plastic, pisici impaiate si elefantei de alabastru”, cum spune Radu Paraschivescu. Locurile comune devin suparatoare cand se transforma intr-un automatism fara rost, conteaza insa foarte mult cine si in ce context le foloseste. “E normal sa apara intre doi prieteni care se uita la televizor si mesteca seminte, pentru ca nu-si transmit decat informatia strict necesara. Iar daca se simt bine, nu sunt de condamnat”, crede lingvista. La fel, un suporter aflat in tribune la un meci de fotbal nu are niciun motiv sa fie atent la ce spune. Dar un politician care se adreseaza alegatorilor ar fi bine sa dea importanta limbajului pentru ca se supune judecatii critice a celor din jur. “Pentru frumusetea exprimarii este foarte important sa nu existe astfel de clisee”, spune Zafiu, fara a considera exprimarea-sablon o greseala. Dar, explica ea, pentru ca sunt extrem de enervante, ceea ce vorbitorii ar putea castiga din partea unui public care numai asa ceva intelege, pierd la publicul iritat de locurile comune si de limbajul de lemn.

Inventarul greselilor

Multe dintre cliseele din presa sunt inventariate in raportul privind calitatea limbii romane folosite in televiziune si radio, comandat de Consiliul National al Audiovizualului. In aceasta categorie intra pleonasmele “ramaneti in continuare alaturi de noi” sau “aniversarea a 75 de ani” si cuvintele folosite cu sens gresit, ca “locatie” optima in loc de “loc” sau un eveniment care “se intampla”, in loc sa “aiba loc”.

Limba romana, stropita cu fixativ

Cliseele sunt expresia lenei de-a gandi si de-a inventa. Cele mai multe se nasc prin preluare nefiltrata – repetam mecanic ceea ce am auzit sau am vazut la altii. Unele clisee apar fiindca noii veniti ii copiaza pe consacrati, sperand ca in felul acesta vor intra in breasla, vor fi validati profesional, isi vor compune o identitate publica. “Dintre sute de clisee” (cea mai recenta carte a sa, aparuta la editura Humanitas in toamna anului trecut – n.r.) e o examinare ironica a felului cum s-a deteriorat discursul public, la fel cum “Ghidul nesimtitului” s-a ocupat de deteriorarea comportamentului public. N-am fost nici amuzat, nici enervat, ci mai degraba mahnit de usurinta cu care acceptam sa functionam pe pilot automat. Cliseul e la fel – forma fara fond – indiferent de mediul unde apare. Totusi, fiindca sunt editor de carte, cel mai mult m-au surprins cliseele din acest domeniu. Din cinci carti aparute, minimum trei contin clisee de prezentare pe coperta.

Sigur, daca facem analiza pe text, ilaritatea maxima pare s-o provoace limbajul administrativ-politienesc (“X se deplaseaza pe raza localitatii Y”, “X a fost retinut sub aspectul savarsirii infractiunii de…”) Dar nici cliseele comentatorilor sportivi nu sunt de lepadat. Din punctul meu de vedere, comentariul sportiv e zona in care cliseul prolifereaza cel mai usor. Dar daca luati manualele de literatura romana o sa aveti si acolo destule exemple de platitudini, poncife si formule batatorite. Daca ne place viata artificiala, nu trebuie sa ne ferim de clisee. Dar va intreb, v-ar conveni sa traiti doar printre trandafiri de plastic, pisici impaiate si elefantei de alabastru? Cliseul este trandafirul de plastic al limbii, nefirescul care tine loc de firesc. Daca stropesti limba romana cu fixativ, nu trebuie sa te astepti la nimic bun. Iar limba cliseizata e o limba cu fixativ.

Viata tinde, la randul ei, sa fie o insiruire de clisee (cafeaua de dimineata, cititul ziarului, cumparaturile). De ce sa supunem pana si propria limba stereotipiilor si formulelor standard? Macar atat putem pastra variat si viu. De acord, PIB-ul nu va creste si somajul nu va scadea daca vom elimina cliseele. Dar vom arata ca ne iubim limba sau macar ca o pretuim. Cine e indiferent fata de limba in care se exprima are un betesug de care nu-l poate vindeca nimeni.

Sursa: Adevarul

• LOREDANA GROZA scapa de inhibitii cu vodca
• Chirurgia estetica a nasului te scapa de complexe
• SUA: o luna in avion, pentru a scapa de fobie
• A cerut sa fie primit in inchisoare, pentru a scapa de parinti
• Fotbal – Modena apeleaza la exorcism pentru a scapa de ghinion